„Pe acela nu voiam să-l șterg”

Faci ordine în fișierele private de pe telefon. Sunt câteva fotografii aproape identice, videoclipuri pe care nu le-ai mai deschis și PDF-uri salvate pentru lucruri rezolvate demult. Alegi ce nu îți mai trebuie, confirmi ștergerea și treci mai departe.

După câteva minute cauți un document. Îți amintești că era chiar lângă fișierele selectate. Nu îți amintești dacă l-ai scos din selecție înainte să apeși „Șterge”.

E un moment foarte diferit de cel în care făceai ordine. Atunci totul părea de prisos; acum un singur fișier contează. Încerci să îți amintești numele lui, verifici folderul în care credeai că se află și speri să nu fi confundat două documente asemănătoare.

Un răgaz pentru o decizie luată prea repede

Pentru fișierele șterse din seiful Xsilent există un Coș criptat. Când ștergi un element din seif, acesta poate fi păstrat temporar acolo, astfel încât să îl poți recupera dacă observi greșeala la timp. Fișierele rămân criptate și în Coș.

Tu alegi perioada de păstrare: 7 sau 30 de zile, în funcție de cât timp vrei să ai la dispoziție pentru a reveni asupra unei ștergeri. Dacă preferi să faci ordine des și observi repede când lipsește ceva, șapte zile pot fi suficiente pentru felul în care folosești telefonul. Dacă revii mai rar la anumite documente sau fotografii, poți alege treizeci de zile.

Această alegere nu schimbă scopul Coșului. El oferă un interval limitat în care poți corecta o greșeală. Nu este un loc în care să păstrezi permanent fișierele pe care încă nu te-ai hotărât dacă le vrei.

Greșelile nu arată întotdeauna ca greșeli

Uneori ștergi fișierul greșit pentru că numele seamănă. Alteori păstrezi prima fotografie dintr-o serie și abia mai târziu observi că a doua era cea clară. Sau elimini un PDF considerând că ai terminat cu el, iar după câteva zile cineva îți cere exact pagina pe care o conținea.

În momentul ștergerii, decizia poate părea perfect rezonabilă. Informația care îți arată că ai greșit apare mai târziu. De aceea, o perioadă de păstrare temporară este utilă: nu îți cere să prevezi fiecare situație, ci îți lasă timp să reacționezi când afli că un fișier încă îți trebuia.

Să revenim la documentul dispărut. În loc să cauți la întâmplare prin toate folderele, verifici Coșul din Xsilent. Dacă documentul a fost șters din seif și se află încă în perioada de păstrare aleasă, îl poți recupera. Nu trebuie să îți amintești perfect ce ai bifat în urmă cu câteva minute; poți verifica.

Ce se întâmplă după perioada aleasă

Un coș temporar are și o limită clară. După ce perioada de 7 sau 30 de zile expiră, nu trebuie să presupui că fișierul mai poate fi recuperat de acolo. Același lucru este valabil dacă îl ștergi definitiv. Funcția este pentru greșelile observate în intervalul de păstrare, nu o promisiune că orice ștergere poate fi anulată oricând.

De aceea, când faci ordine într-o colecție importantă, merită să te uiți puțin mai atent la fișierele cu nume asemănătoare și la documentele pe care nu le-ai deschis de mult. Coșul îți oferă o a doua șansă, dar nu trebuie transformat în singurul criteriu după care decizi ce ștergi.

Te întorci la documentul căutat. Dacă este încă în Coș, îl recuperezi și îți continui treaba. Dacă nu era acela, măcar ai eliminat rapid o posibilitate. În ambele cazuri, cele câteva minute de panică au un loc concret în care să înceapă căutarea.

Află mai multe despre Xsilent – Private Vault pe Google Play. ↗